Unii oameni cred în fantome. Alţii, mai puţin. Dar fiecare am auzit, la un moment dat, o poveste cu spirite întoarse din morţi. Printre taximetrişti, de exemplu, e celebra legendaă din Craiova a fetei moarte din Brazda lui Novac.

Sursa:VideoNews.ro
Video:

Turiştii care se află pe litoral în această perioadă au avut parte de o surpriză neplăcută. Sute de peşti morţi au apărut pe plajele din Năvodari, Mamaia şi Constanţa, după ce, din cauza căldurii, dar şi a creşterii aportului de apă dulce vărsată în mare din Dunăre, a crescut mortalitatea piscicolă.

“Fenomenul a fost constatat iniţial pe plajele din Năvodari, Mamaia şi Constanţa şi se află în extindere către sudul litoralului. Nu este un fenomen de mare amploare, dar poate provoca disconfortul turiştilor care merg pe plaje”, a declarat Cătălin Anton, responsabilul de comunicare al Administraţiei Bazinale de Apă Dobrogea-Litoral (ABADL), citat de Mediafax.

Reprezentantul ABADL a adăugat că peştii care au ajuns la mal au fost strânşi. “Conducerea instituţiei a luat decizia să se intervină şi pe timpul zilei pentru a strânge peştii manual, iar în cursul nopţii să se lucreze cu utilaje specializate”, a mai afirmat Cătălin Anton.

Potrivit specialiştilor, fenomenul va fi stopat în momentul revenirii salinităţii mării la valorile normale.

Sursa: Antena3.ro

Sancţiunile suplimentare adoptate de Uniunea Europeană împotriva Iranului depăşesc cu mult restricţiile impuse până în prezent de ONU.

Lista de sancţiuni adoptată la Bruxelles de miniştrii de Externe ai UE cuprinde, printre altele, interzicerea investiţiilor în industria iraniană a petrolului şi a gazelor naturale şi limitarea comerţului cu bunuri care pot deservi atât scopuri civile cât şi militare (aşa-numitele bunuri “dual-use”). Transferuri bancare către Iran cu un volum de peste 40.000 de euro nu vor mai putea fi efectuate decât cu aprobare specială. Ministrul german de Externe, Guido Westerwelle, a vorbit despre “un semnal limpede şi ferm, un apel puternic al UE la adresa Guvernului iranian, de a reveni la masa dialogului, la cooperarea cu statele internaţionale şi de abandona proiectul de înarmare nucleară”.

Punctul vulnerabil al Republicii islamice

Expertul pe problema iraniană de la Transatlantic Institute, Joshua Goodman, crede în eficacitatea sancţiunilor adoptate de UE, deoarece

“sectorul energetic este punctul cheie al acestor sancţiuni, fiind punctul forte al economiei iraniene şi, prin urmare, şi punctul ei cel mai vulnerabil, deoarece economia ţării depinde în totalitate de acest sector. Şi dacă poţi lovi în punctul lor slab, poţi afecta regimul de la Teheran”.

Contradicţie la Teheran

Reacţiile iraniene sunt contradictorii. Într-o scrisoare adresată Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică de la Viena, Guvernul iranian a semnalat disponibilitatea de a negocia. De cealaltă parte, potrivit agenţiei iraniene de presă IRNA, Ministerul de Externe de la Teheran a catalogat noile sancţiuni drept ineficiente şi contraproductive. Ele nu ar contribui în nicun fel la reluarea negocierilor pe marginea programului nuclear, nici nu ar reuşi “să înfrângă voinţa poporului de a-şi împlini ambiţiile sale nucleare legitime”. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Ramin Mehmanparast, a mai declarat că UE ar fi cedat presiunilor americane, renunţând astfel la independenţa sa politică. Astfel, UE ar fi apucat-o pe o cale greşită.

Exemplul UE a fost urmat şi de Canada, care a anunţat, de asemenea, înăsprirea sancţiunilor împotriva Teheranului.

Sursa: dw-world.de

Controversat printre politicieni şi un mister pentru cei mai mulţi dintre români. Vorbim de scutul antirachetă cu care americanii vin la noi. De ce? Ne spune negociatorul-şef al României la discuţiile cu SUA – pentru că România se află pe traiectoria dintre Iran şi Europa, adică este locaţie ideală pentru a intercepta un eventual atac venit dinspre Teheran.

În negocierile, două runde până acum, dintre Bucureşti şi Washington, au fost stabilite drepturile şi obligaţiile celor două părţi.

“Zona Europei de Sud-Est, dar şi alte zone din spaţiul european şi euroatlantic sunt supuse unei vulnerabilităţi crescute în faţa unor atacuri cu racahetă cu rază scurtă şi medie de acţiune”, a declarat Bogdan Aurescu, secretar de stat în MAE.

Părţi ale scutului vor fi amplasate, deocamdată, în Cehia, Polonia şi România. Radarele şi rachetele interceptoare opresc traiectoria rachetelor balistice care ar pleca din ţări duşmane, precum Iran, cu ţinta – Statele Unite ale Americii.

“Specialiştii vor putea să intercepteze eventuale rachete care vor fi lansate spre teritoriul statelor care fac parte din acest sistem”, spune Bogdan Aurescu.

Atunci când o rachetă este lansată de către unul dintre statele considerate inamice, un radar extraatmosferic o detectează şi transmite un semnal spre o bază militară dotată cu interceptori. Din baza militară sesizată de semnalul satelitului va fi lansată o altă rachetă, cu misiunea de a distruge racheta inamică.

Video:

Scepticii susţin însă că programul e inoportun, în condiţiile în care ţara noastră nu e ameninţată direct
de vreun inamic. Oare?

“Astfel de sisteme sunt necesare. Ele nu cresc vulnerabilitatea sau riscul de atac ci, dimpotrivă, sporesc securitatea statelor care sunt protejate de aceste sisteme”, a explicat Bogdan Aurescu.

O altă controversă este legată de dependenţa nostră energetică faţă de Rusia, ţară extrem de deranjată de programul Statelor Unite. Aurescu susţine însă că îngrijorările sunt nejustificate mai ales pentru că Rusia este permanent informată în legătură cu paşii negocierilor.

“Nu aş vrea să speculăm însă şi la nivel NATO cât şi în relaţia directă cu partea americană, partea rusă este interesată de aceste discuţii”, a spus Aurescu.

De asemenea, Bogdan Aurescu susţine că nu există nicio legătură între sistemul american de apărare, furnizat de americanii de la Lockheed Martin, şi decizia CSAT-ului românesc de a achiziţiona avioane pentru înzestrarea armatei, vechi de 30 de ani, de la aceeaşi companie.

Sursa : Antena3.ro

“Până la finele anului 2010 istemul informatic unitar integrat în sistemul de sănătate trebuie să fie rezolvat în România, pentru că ar aduce economii anuale importante, de 300 milioane euro, printr-un control riguros al reţetelor eliberate pentru medicamente
compensate”, a declarat miercuri, Emil Boc într-o conferinţă de presă organizată la Guvern.

Premierul a vorbit şi despre cardul naţional de sănătate, despre care a spus că va fi implementat până la finele anului 2011, şi se va alătura sistemului informatic integrat de sănătate.

“Cardul informatic va permite să avem dosarul complet al fiecărui cetăţean care nu va fi obligat să meargă să aducă adeverinţă că a plătit contribuţiile sociale, şi nu va mai pierde timp pentru solicitarea unui serviciu. Banii trebuie să fie alocaţi prin Fondul Naţional al Casei de Asigurări de Sănătate, după ce sistemul informatic integrat este în aplicare. Până la finele lui 2011 trebuie implementat acest card
de sănătate”, a spus prim-ministrul.

El a precizat că finanţarea va proveni din fonduri europene, costurile proiectului fiind estimate la 50 de milioane euro, iar “Casa
de Sănătate este mandatată să implementeze aceste programe până la finele lui 2011″.

Deciziile au fost luate la şedinţa de Guvern de miercuri, la care a participat şi preşedintele Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate.

Video:

Sursa : Antena3.ro

Muzeele Romei sunt pline de statui nestiute de daci. Infatisarea lor reprezinta, insa, un mister. Invinsii au figuri de invingatori si decoreaza cele mai importante monumente romane. Admirati de zeci de mii de vizitatori, dar uitati total de urmasii lor din Carpati, dacii din Vatican si de pe Arcul lui Constantin ii lasa repetenti pe istoricii nostri si pe domnul ministru al Culturii.

Intre doua statui de matroane romane, Rutilia, fiica lui Lucius, si Rutilia, fiica lui Publius, se afla un bust colosal, sapat in marmura frigiana: cel mai mare bust din intreaga galerie Chiaramonti a Vaticanului, care numara peste 800 de sculpturi greco-romane, reprezinta un dac. Cu palma dreapta asezata peste incheietura mainii stangi, cu mantia despicata la coate, fruntea usor incruntata si gura intredeschisa, priveste inainte, drept si linistit: dupa aproape doua mii de ani, el inca priveste spre Dacia.

Intalnire de taina:
Dacii din Vatican

Putini sunt acei ce stiu ca in muzeele lumii exist
a un numar mare de statui, busturi si capete reprezentand daci. O prima inventariere a acestor opere de arta a fost facuta in 1946 si numara 26 de piese. O a doua numaratoare, facuta in 1980, a crescut numarul acestora la 40. In sfarsit, o teza de doctorat, dedicata recent acestui subiect, de catre un specialist in istoria artei, Leonard Velcescu, strange laolalta peste o suta de astfel de reprezentari de daci, iar numarul lor este cu siguranta mai mare. Cele mai multe dintre aceste lucrari sunt de mari dimensiuni, statuile pot ajunge chiar pana la trei metri, capetele si busturile sunt colosale. Nici un alt popor subjugat de Roma nu a beneficiat de atat de multa atentie din partea artistilor plastici, iar Columna lui Traian, opera geniala, care a revolutionat arta romana, este un argument in plus in acest sens. Cele mai multe dintre statuile de daci au fost descoperite de-a lungul timpului in Forul lui Traian. Foarte probabil, au fost facute la comanda imparatului invingator, special pentru a-i impodobi forul. Toate sunt insotite de eticheta “prizonier dac”. Sunt daci cu priviri semete, dar cu o atitudine linistita, fie tineri, fie mai batrani, fie nobili, fie daci de rand. In galeria Chiaramonti din Muzeul Vatican se afla un astfel de bust de nobil dac, ce depaseste trei metri, cu tot cu soclu, daltuit in marmura frigiana violacee cu vinisoare. Turistii de toate neamurile se opresc impresionati si se fotografiaza langa sculptura cu numarul de inventar 1697, fara sa stie al cui chip si suflet este inchis in marmura pretioasa.
Trei capete colosale de daci, deosebit de expresive, desi cu privirile sterse de trecerea timpului, se afla in acelasi muzeu, in sala Braccio Nuovo, galerie rareori accesibila publicului. Am gasit-o inchisa, dar la o simpla privire prin sticla dusmanoasa care ne despartea, am zarit chipurile inconfundabile ale dacilor, dominand intrarea in incapere. Cum nu puteam rata o intalnire atat de tulburatoare cu istoria, am obtinut permisiunea speciala de a vizita sala a doua zi, sub supravegherea unui jandarm. Am lasat repede in urma atatea minuni tentante ale artei adapostite la Braccio Nuovo, incepand cu mozaicurile pretioase, vechi de doua mii de ani, care imi furau ecoul pasilor, si pana la colosala statuie a fluviului Nil personificat, si am alergat, printre zei decadenti, amazoane ranite si imparati romani, spre intalnirea cu cei trei daci. Pe partea dreapta a salii, la numarul 9, se afla un comatus, dac de rand in floarea varstei, cu plete bogate, usor ondulate, si barba scurta. In comparatie cu el, capetele de romani din stanga si din dreapta sa sunt de doua ori mai mici. Tot pe partea dreapta,
Un mister istoric: Dacii Din Roma

Cap de dac – Vatican

parca urmarindu-i din ochi pe daci, se afla un bust al imparatului Traian. Turul salii continua pe partea stanga unde, aproape de iesire si oarecum fata in fata cu cel dintai cap de dac, se afla si celelalte doua. Un tanar comatus poarta numarul de ordine 115 si inscriptia “Captivus Dacus” (Dac prizonier). Are barba foarte scurta, parul taiat pe frunte, buzele intredeschise si aceeasi atitudine mandra, dar calma. In sfarsit, la numarul 124, se afla un tarabostes (nobil), cu binecunoscuta caciula. Este mai in varsta decat ceilalti doi, barba stufoasa ii este elegant aranjata, are parul tuns scurt la spate si fruntea usor incruntata. Privirea ii este dreapta, pometii usor proeminenti, intreaga infatisare denota inteligenta si hotarare. Despre acest chip s-a spus, de multa vreme, ca ar fi al insusi marelui rege Decebal.
La usa salii, turistii protesteaza: vor si ei inauntru. Sunt singura, privilegiata, in imensitatea salii, fata in fata cu chipurile atat de vii, atat de adevarate, ale unor daci de seama. Pasii carabinierului se apropie, anuntandu-mi sfarsitul intalnirii. Ii mai privesc in ochi inca o data pe cei trei daci. In tacerea Vaticanului, aproape ca ii aud murmurand, cu buzele intredeschise, o rugaciune.

Calea Triumfului:
Dacii de pe Arcul lui Constantin

In luna februarie, la orele opt ale diminetii, Roma inca nu este inundata de turisti. Aproape de Colosseum, pe drumul pe care imparatii romani isi desfasurau procesiunile triumfale, se afla cel mai mare arc de triumf din Roma, ramas in picioare din antichitate. Este Arcul lui Constantin, ridicat de senat in cinstea acestuia dupa victoria sa de la podul Milvius, impotriva lui Maxentiu. Evenimentul se intampla la inceputul secolului al Iv-lea al erei crestine. Patru dintre basoreliefurile de pe acest arc infatiseaza scene de lupta dintre daci si romani. Trecusera deja doua secole de la aceste lupte, dar ele, se pare, mai dainuiau in memoria romanilor. Se considera ca aceste basoreliefuri faceau parte, initial, dintr-un monument al lui Traian, apoi au fost refolosite la monumentul lui Constantin. Capul lui Traian din aceste scene a fost inlocuit cu cel al lui Constantin, dar dacii nu au putut fi inlocuiti. Dar, fapt si mai tulburator, pe cele opt coloane corintice cu care este ornat arcul, patru pe o parte si patru pe cealalta parte, se afla opt statui colosale de daci. Aceste statui impresionante strajuiesc arcul la o inaltime de aproape 25 de metri. Patru dintre ele reprezinta nobili daci, iar celelalte patru, oameni de rand, fara caciuli. Cu totii au o atitudine demna, au capetele usor aplecate si mainile impreunate. Au barbi falnice, pletele le flutura liber sau se scurg de sub caciuli. Mantiile, ornate cu franjuri pe margini, sunt prinse pe un umar si le ajung pana la calcaie. Pantalonii sunt stransi la glezne, in picioare au opinci.

Un mister istoric: Dacii Din Roma

Arcul lui Constantin cu cele opt statui colosale de daci, asezate deasupra coloanelor

Privind in sus, catre ei, ai impresia ca se uita la tine cu blandete si intelegere, dar in acelasi timp, scruteaza zarea, pana dincolo de mari si tari, in Dacia lor. Statuile provin, cu siguranta, tot din Forul lui Traian. Fie impodobeau arcul lui Traian, fie alte monumente din acest for. Dar ce cauta niste statui de daci, pe un monument ridicat la doua secole dupa epoca lui Traian? Reprezentau oare dacii modelul de dusman greu de infrant, devenit un simbol, un stereotip? Sau figurile pline de demnitate si intelepciune ale celor opt daci glorificau, din contra, maretia imparatului triumfator? Indiferent de raspuns, dacii din Roma par invingatori, nu invinsi.
Turistii incep sa umple Colosseum-ul, cei mai multi ignorand frumusetea statuilor de pe arcul de triumf. Ma alatur lor, fara sa pot fi impresionata prea tare de acest imens amfiteatru, in care a curs atat de mult sange, s-au ucis atatea animale si atatia oameni. Colosseum-ul este, pentru mine, cel mai bun loc pentru a admira, de la inaltime, chipurile scaldate de eternitate ale dacilor de pe Arcul lui Constantin.

Intoarcerea dacilor

Un bust enorm, probabil, candva, statuie intreaga, se afla la Muzeul Borghese: un tanar dac, cu ambele maini lipsa si cu fata zdrobita. Alte statui, capete si busturi de daci se gaseau odinioara in Roma, in muzeele Torlonia, Lateran, Capitolin, sau chiar in atelierele unor sculptori, precum Canova si Tadolini sau Monteverde, iar lista nu se opreste aici. Din pacate, colectiile au fost mutate de colo-colo, au fost vandute, descompuse, reintregite, iar urma dacilor a fost pierduta adesea. Dar Roma nu este singura care ascunde astfel de comori. La Florenta se afla cateva statui minunate de daci, din porfir, alte statui se gasesc la Napoli. In afara Italiei, ii gasim in multe muzee si colectii private: la Oxford, Berlin, la Paris (Luvru), Madrid, la Praga, la Toulouse, Bruxelles, la Sankt Petersburg (Ermitaj), la Copenhaga, Smyrna, Atena, la New York, in Israel etc. Cel mai recent cap de dac a fost descoperit in 1999, in Forul lui Traian, si a fost expus, de curand, pentru scurta vreme, la Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti.
Dacilor din muzee le mai zambeste cate un turist grabit, iar blitz-ul vreunui aparat de fotografiat le mai aminteste poate, vag, de scanteierile sabiei curbate, in ultima lor lupta de aparare a Sarmisegetuzei. Dacii din parcuri privesc de secole trecatorii, mereu altii, tot mai grabiti, iar cate o pasare se mai odihneste pe faldul mantiei aristocratice, prinse pe umarul stang cu o fibula domneasca. Iar in depozitele prafuite, din cand in cand, un paianjen isi tese panza in cate o palma de dac… Cine sa le poarte de grija? Cine sa le redea identitatea? Cine sa le descifreze misterul si sa-i readuca, simbolic macar, acasa?

Leonard Velcescu s-a stabilit in Franta de mai multa vreme. Teza lui de doctorat in istoria artelor, sustinuta in anul 2000 la Sorbona, are ca subiect tocmai aceste reprezentari de daci. Un tanar modest si o lucrare de mare valoare, care nu doar inventariaza busturi, capete si statui, ci patrunde in adancul unor intelesuri care nu au mai fost accesibile nimanui inaintea sa. Raspunsurile pe care ni le-a dat la cele cateva intrebari pe care i le-am adresat ne-au convins de importanta cu totul exceptionala, nebanuita, a acestui subiect. Fie ca eforturile sale sa-i fie rasplatite, macar cu bucuria si mandria pe care le vor simti cei care, datorita lui, vor afla, poate pentru prima data, despre acesti daci vitregiti de soarta si despre insemnatatea lor imensa in istorie.

“Statuile au fost sculptate dupa modele reale.
Multi prizonieri daci au fost adusi la Roma”

- Lucrarile de specialitate ne indicau un numar mic de statui de daci. Dumneavoastra ati gasit peste o suta. Cum ati dat de urma lor si de unde provin?
- Am inceput cu ani in urma aceasta cercetare a imaginilor de daci in sculptura, cautand prin salile muzeelor si prin rezervele lor. Multe lucruri importante stau prin rezerve, uitate si abandonate. De altele am aflat datorita mentiunilor mai vechi, din literatura de specialitate. Aceste sculpturi de daci, pastrate acum in muzee si colectii particulare, au fost gasite in mare parte in Forul lui Traian si au fost facute de artistii antici romani (oficiali, de la “curte”) in perioada lui Traian. Exista insa si statui de daci facute intr-o perioada mai tarzie, posterioara lui Traian (de exemplu, in timpul lui Hadrian), care au cu totul alta origine si o alta istorie. Este foarte important de retinut ca, din punct de vedere iconografic, in timpul lui Traian, arta romana se afla la apogeul ei, iar calitatea sculpturilor de daci, din punct de vedere portretistic, este remarcabila. Nicidecum nu au fost lucrate ca o imagine stereotipa, adica toate la fel, cum se reprezentau de pilda divinitatile, ci au fost sculptate dupa modele reale (prizonierii daci au fost dusi in numar mare la Roma), intr-un stil realist roman, caracteristic pentru aceasta perioada. Detaliile sunt minutios realizate si naturaliste, reprezentand fizionomia detaliata a fiecarui personaj: atitudine demna, privire agera, de neinvins, calma la exterior , relativ agitata la interior, gata sa treaca la actiune, la momentul potrivit. Cand ma refer la sculpturile de daci redate in teza mea, vorbesc, bineinteles, de statui, statui acefale (fara cap), busturi, capete, multe fragmente (brate, maini, picioare, incaltaminte – opinci de tipul celor ce se poarta astazi in Mehedinti – Izverna etc.). Mai am in studiu o serie de imagini de “barbari” (daci) care nu sunt inca incluse in catalogul cartii, inca nu le-am studiat complet: unele sunt antice, altele au fost facute intr-o perioada mai recenta, intr-un stil de amator, provincial, rustic etc.
- Toate statuile provin din Forul lui Traian? Care era rostul lor? Unde erau asezate in antichitate?
- Aceste statui de daci au fost facute de romani in perioada lui Traian, pentru Forul de la Roma. Conform reconstituirilor Forului lui Traian facute de italieni si, ceva mai recent, de americani, cred ca au fost la origine in jur de o suta de statui de daci. In curtea principala a forului, aceste statui se aflau la inaltime, dea
supra porticurilor (galeriilor) care inconjurau piata principala a acestui for, cam in dreptul fiecarei coloane care sustinea porticul. Acestor statui din marmura trebuie sa li se adauge si statuile din porfir rosu-visiniu care au facut parte din faimosul portic din porfir al forului. Nu se poate sti exact cate statui de daci au facut parte din acest portic, mentionat de mai multe ori in antichitate. De altfel, asa s-a aflat de existenta lui, din scrieri, caci deocamdata arheologii nu au gasit nimic si nu au reusit sa-l localizeze in complexul forului. De ce nu s-a mai gasit nici o urma? Pentru ca toate complexurile monumentale din Roma au fost “jefuite”, materialele au fost descompletate, luate si reutilizate la constructii, mai ales in timpul Renasterii. Si cum Forurile Imperiale erau garnisite cu diferite marmuri colorate de toate tipurile si nuantele, asa se poate explica de ce acest portic a disparut complet: era construit din porfir rosu, material de constructie deosebit de cautat in Renastere si Baroc. Si acest portic din porfir se pare ca a existat cu adevarat, caci au fost gasite 5 statui de daci din porfir rosu-visiniu. Doua se afla la Luvru, trei la Florenta, iar cateva fragmente in rezervele Forului lui Traian.

“Dacii au mainile impreunate,
nu legate, asa cum procedau romanii
cu prizonierii barbari”

- Se considera ca toate aceste reprezentari sunt ale unor daci prizonieri. Exista si statui de daci liberi, in alte posturi decat cea de prizonier?
- Toata literatura de specialitate considera ca este vorba de reprezentari de daci “prizonieri”, insa eu nu sunt de acord cu aceasta interpretare. Este mult de spus, dar incerc sa rezum in cateva cuvinte. Daca observam cu atentie aceste statui, se poate remarca faptul ca personajele sunt intr-o pozitie demna, normala, linistita, de repaus, si nicidecum intr-o pozitie agitata, furioasa, umilitoare. Aceasta pozitie cu mainile impreunate (nu legate!) se poate vedea si azi la taranii nostri. Cand ceream voie sa fotografiez in Romania, la sate, tarani in costumul popular, mi se raspundea “asteptati, va rog”, isi dregeau putin hainele de pe ei, le scuturau putin cu mana si – aici devine interesant – impreunau mainile in fata, la nivelul pantecului, deci luau exact aceeasi pozitie pe care o au statuile de daci. Un alt indiciu este acela ca romanii, pentru a face prizonier un “barbar”, il legau cu mainile la spate,
Un mister istoric: Dacii Din Roma

pentru a-i reduce mobilitatea mainilor, cu catuse (foarte asemanatoare cu cele din zilele noastre), cu lanturi. Insa in cazul dacilor, nici vorba de asa ceva. Prin urmare, pot sa spun ca nu am intalnit la nici una din sculpturile de daci din Forul lui Traian aceasta imagine (reala) de prizonier, descrisa mai sus.
- Daca nu este vorba de niste prizonieri de razboi, care era totusi rostul lor intr-un for care celebra tocmai infrangerea dacilor?
- Este foarte mult de discutat in jurul acestui subiect, care are numeroase ramificatii si paranteze. Pot sa va spun ca aceste sculpturi ocupau un loc foarte important din punct de vedere iconografic, fiind ca o imagine a “barbarilor” in inima lumii romane, adica la Roma. De ce romanii (mai precis Traian) au decis sa-i reprezinte pe daci, popor considerat “barbar”, in centrul de elita al lumii romane? De ce nu au fost reprezentate personalitatile romane, cum ar fi fost mult mai logic? Este un Mare, Mare Mister. Nu trebuie sa uitam ca acest for a fost construit pentru a-l glorifica pe imparatul Traian. Dar, in urma constatarilor arheologice, putem adauga ca, in acelasi timp, acest loc de o mare importanta pentru romani a fost dedicat in mare parte si glorificarii dacilor. Invinsii au fost glorificati si omagiati de invingatori. Acest lucru consider ca este de o mare importanta si poate fi considerat total iesit din comun. Adica, romanii au adus, au implantat, de buna voie, imaginea dacilor, un popor invins, imaginea lumii “barbare”, in locul cel mai de pret al lor, Forul.
- Exista, intre aceste chipuri, vreunul despre care sa se poata spune cu destula certitudine ca este al regelui Decebal?
- Sa nu uitam, domeniul artei nu este o stiinta exacta, aici putem vorbi de ipoteze plauzibile, de idei mai mult sau mai putin sustinute, dovedite, analizate etc. Da, este foarte posibil sa existe si un portet al lui Decebal. Am intalnit printre aceste sculpturi de daci mai multe (trei), care se aseamana foarte mult intre ele si care par a reprezenta acelasi personaj. In mod logic, ne punem intrebarea urmatoare: de ce oare romanii si-au dat silinta de a reprezenta acelasi chip de dac de mai multe ori ? Este foarte posibil ca acest dac sa fie un anume dac, o personalitate, regele dacilor, insusi Decebal. Iar aceste ipoteze devin si mai sustinute, daca comparam aceste capete (unul de la Vatican si doua de la Florenta – Gradina Boboli si Muzeul Domului) cu imaginile lui Decebal de pe Columna lui Traian: avem marea surpriza de a constata ca asemanarile sunt foarte mari. Un al patrulea cap de dac, pastrat in Rusia, la Ermitaj, prezinta mari asemanari cu celelalte trei. Dar ceea ce m-a intrigat putin – si din acest motiv am ezitat sa-l tratez laolalta cu celelalte trei – este faptul ca personajul, desi seamana mult cu celelalte, pare sa fie mai in varsta. Este posibil sa faca parte din familia lui Decebal? De ce nu? Textele antice chiar pomenesc de un frate al lui Decebal, pe nume Diegis. E drept, nu este decat o ipoteza. Mai mentionez ca in Forul lui Traian si in alte muzee (la New York, de exemplu) am gasit si copii “barbari”. Am discutat cu conservatorii de la Forul lui Traian si de la Vatican, si acestia au fost de acord ca aceste reprezentari de copii, gasite in Forul lui Traian, sunt copii “barbari” (si nicidecum copii de romani), iar imbracamintea ce se identifica pe aceste fragmente si tipurile figurilor lor pledeaza pentru iconografia dacica. Deci, copii daci. Mai rea decat moartea: uitarea.
Un mister istoric: Dacii Din Roma

Galeria Braccio Nuovo, dominata de daci

Au auzit istoricii nostri de Leonard Velcescu si de nepretuita sa lucrare? Au auzit ei de aceste minunate statui, martore ale identitatii noastre? A incercat Ministerul Culturii sa le inventarieze, sa imprumute macar o parte din ele si sa organizeze o expozitie in Romania? Sau cel putin sa finanteze efectuarea unor duplicate, pentru a-i aduce acasa pe acesti daci ramasi pe meleaguri straine, de doua mii de ani? Sau a incercat sa fotografieze toate aceste reprezentari risipite in intreaga lume si sa alcatuiasca un album?
Aceste chipuri de daci ne privesc, peste mari si tari si peste secole departare. Ei nu sunt prizonieri: nu exista nici macar o singura statuie de dac cu mainile in lanturi. Ochii lor ascund o enigma, expresia lor este aceea a unor intelepti. De ce au vrut romanii sa ii aiba, in mijlocul Romei si in mijlocul imperiului lor, pe acesti enigmatici initiati, cu privirea lor senina, dar de nedescifrat? De ce i-au adus in for si le-au inchinat o grandioasa columna, celebrandu-le moartea si sacrificiul? Nu Traian si neamul sau de cuceritori ai lumii sunt cei ce i-au scos pe daci din istorie. Dimpotriva! Lor trebuie sa le fim recunoscatori pentru ca i-au facut nemuritori, prin trupul marmurei. Noi suntem cei ce vrem sa-i dam afara pe daci din tara lor, prin nepasarea noastra. Noi suntem cei care continuam sa le risipim cetatile, fara sa le vedem sufletul in fiecare piatra, cum adevarat jelesc versurile poetului: “De teama sa nu inviem,/ Ne-au risipit cetatile, ne-au ucis altarele,/ Toate frumusetile, ca-ntr-un blestem,/ Ni le-au schilodit. Si-am ramas doar cu soarele./ Din el ne-am croit poteci in padure, in munte,/ Langa vetre marunte./ Daca te uiti bine, inapoi/ In pietre, nemuritori, suntem noi, numai noi”.

Sursa : Formula-As.ro

Vestea nu a fost confirmată încă de NASA, dar provine de la unul dintre cei mai importanţi astronomi implicaţi în proiectul Kepler.

Într-o prezentare recentă, Dimitar Sasselov, cercetător care lucrează în echipa ce se ocupă de gestionarea datelor colectate de telescopul Kepler, a oferit o informaţie extraordinară: NASA a descoperit circa 140 de planete în jurul altor stele cu dimensiuni asemănătoare Pământului.

Potrivit discovery.com, de obicei un anunţ de asemenea magnitudine se face de obicei printr-un comunicat de presă, dar în timpul unui prezentări TEDGLobal din Oxford, Anglia, Sasselov a lansat această informaţie într-un slide din prezentarea sa.

„Putem observa că planetele mici domină totul”, a declarat acesta în timp ce prezenta un grafic cu diverse exoplanete, care arăta şi numărul lor, potrivit estimărilor din iulie 2010.

Este o ştire extraordinară, iar dacă va fi confirmată de NASA, descoperirea a peste 100 de planete asemănătoare Pământului va rămâne în cărţile de istorie.

Deşi telescopul a fost construit pe această supoziţie, Kepler a dovedit că planeta noastră nu este unică în galaxie. Dacă există atâtea planete telurice în galaxie, care sunt şansele ca să aibă şi viaţă extraterestră?

Sursa: Realitatea.net

Italienii sunt convinsi c-au fost vizitati de extraterestrii. Dovada? Mai multe lumini ciudate deasupra Vaticanului, dar si un camp peste care pare c-a aterizat un obiect urias.

Trei barbati, paznici la Ambasada Statelor Unite din Roma, au surprins cu telefonul mobil ceea ce ei sustin a fi veritabile OZN-uri. Pe imagini se vad mai multe lumini provocate de obiecte ce par sferice. Imaginile sunt veritabile, mai ales ca ele au aparut si dintr-un alt unghi de la cativa locatari ai zonei.

La cateva zile distanta, pe un camp din zona Romei iarba era “culcata” ca si cum un obiect sferic s-ar fi lasat peste ea. Succesiunea de imagini video aparute pe seama acestui incident a provocat isterie in Italia, tara ce e tot mai obsedata de OZN-uri, mai ales de cand Vaticanul a admis posibilitatea existentei de fiinte extra-terestre.

Video:

Sursa : crimetime.ro

Video: