asde » Mysteries

Protocoalele Inteleptilor Sionului – hrana adepților teoriei conspirației

admin — Tue, 17 Aug 2010 14:15:07 +0000

Protocoalele Înțelepților Sionului au apărut la sfârșitul secolulu XIX și începutul secolului XX și constituie o puternică lucrare antisemită înfățișând un complot împotriva omenirii dus de evrei și masoni, aceștia, conform spuselor din aceste Protocoale, dorind să domine
și să conducă lumea.

Dacă privim cu atenție chiar și cele scrise mai sus ne putem da seama cu ușurință de faptul că apariția acestor texte în timpul când antisemitismul lua amploare, a fost una firească a acelei perioade de tristă amintire în care antisemiții căutau cu orice preț să asmută populația împotriva evreilor.

Totuși în această lucrare nu sunt atacați doar fii lui Avraham, ci și o altă organizație: Francmasoneria. Aceasta din urmă intră în atenția autorilor de conspirații din două motive simple: primul e că această organizație elitistă ieșise din anonimat cu foarte puțin timp în urmă (jurul anului 1777) și stârnea curiozitate și al doilea motiv este o consecință a urii Bisericii Catolice îndreptată împotriva Masoneriei deoarece vedea în aceasta emanciparea omului și scoatera lui din întuneric.

Astfel că Biserica aruncă tot felul de anateme asupra Masoneriei și a membrilor acestora pe care îi declară excomunicați „leatae sententiae” din ordin papal (excomunicare automată). Cât despre disputa evreilor cu Biserica nu mai e nevoie de spus că dura de aproape 1800 ani, aceștia fiind acuzați de deicid.

Documentele pe care s-au grefat antisemitismul de la mai târziu, documente instituționalizate de Biserică sunt: Conciliul Trulan din 692 unde e interzis ca un creștin să fie tratat de un medic evreu, Conciliul de la Orleans din 533 interzice căsătoria cu evreii și convertirea la Iudaism, Al patrulea Conciliu Lateran din 1215 cere ca evreii să aibă haine distinctive de creștini, iar Conciliul de la Basel 1431 interzice evreilor să urmeze cursuri universitare și mai mult constituie cartea de căpătâi a creștinilor: Noul Testament unde evreii sunt considerați urmași ai satanei.

Mai târziu Biserica Catolică sub papa Clement XII declară în sec XVIII în bula „In eminenti”, Masoneria ca fiind satanică, același lucru îl face Benedict XIV care l-a precedat pe Clement, apoi fiecare papă, iar Leon XIII este cel mai aprig dușman al Masoneriei având cele mai multe decrete împotriva acesteia.

Analizând toate aceste directive date de mai marii societății ai acelor timpuri era absolut clar ca poporul lui Israel și Masoneria să fie puse la zid ca fiind diavolești și intrinsec malefice, și să se inventeze povești cu privire la distrugerea lumii de aceștia.

Prima dată, Protocoalele au apărut, nu în Europa de Vest, ci în Est, în Rusia unde au fost prezentate (cu ajutorul poliției secrete țariste, Ohrana) în „lumina” Bisericii Ortodoxe Ruse, apoi s-au împrăștiat în Europa occidentală. Se pare că textele acestora conțin pasaje plagiate din „Dialog în Infern dintre Machiaveli și Montesquieu” din 1864, lucrare în care Maurice Joli,autorul ataca pe Napoleon III comparându-l cu Machiaveli din infern care căuta să comploteze.

De asemenea o altă sursă de inspirație a fost romanul lui Eugene Sue care îi plasa drept conspiratori pe călugării iezuiți. Totuși sursa care a infiltrat antisemitismul și ritualurile satanice atribuite Masoneriei și Evreilor pentru așa numitele Protocoale ale Înțelepților Sionului, este romanul Biarritz al lui Hermann Goedsche scris în 1868 unde îi descrie pe rabini că adună elita simbolizând cele 12 triburi și merg în cimitire în miez de noapte unde cheamă diavolul care le dezvăluie cum să comploteze împotriva creștinilor. (de reținut și poveștile catolice ale vremii unde Francmasonii se spunea că procedează identic și că venerează statuia diavolului).

În cele din urmă acestea au ajuns în toată Europa, apoi s-a extins în zona arabă cu ajutorul creștinilor arabi și ai Bisericii Romano-Catolice, de aici a traversat Marea
Roșie spre Egipt, împrăștiind otrava urii și frica printre populația necunoscătoare.

Mai mult, Adolf Hitler s-a folosit de protocoale pentru a justifica necesitatea „stârpirii evreimii europene” în Mein Kampf și predându-le tineretului nazist pentru a-i îndoctrina.

În mod fatidic aceste Protocoale impactează societatea chiar și în zilele noatre, mai ales în zonele de conflict din Orinetul Apropiat, alimentând ura populației de aici împotriva Occidentului și a Israelului. În școlile extremiste musulmane ele se predau ca fapt istoric real, autentic, fiind instrumentul perfect al organizaților Hamas și Jihadul Islamic pentru a-și atrage adepții.

Iar în Egipt a fost realizat un serial de mare succes care ecranizează acest fals de proporții, pe care din păcate și unii românii îl consideră un document autentic.

Sursa: tronul.wordpress.com

Cele trei teorii asupra valurilor de pamant de la Cornesti / Timis

admin — Sun, 15 Aug 2010 11:27:07 +0000

Video:

Diodor din Catania unul dintre cei mai mari vrajitori

admin — Thu, 12 Aug 2010 09:06:46 +0000

Diodor din Catania, vrăjitor şi magician a cărui amintire poporul a păstrat-o multă vreme. Se spunea că a fost cel mai mare vrăjitor al timpului său. Fascina oamenii într-o asemenea măsură, încât îi putea convinge că sunt preschimbaţi în animale. Putea să-i facă pe curioşi să vadă ce se întâmplă în ţările cele mai depărtate.

Când a fost arestat ca magician, el a încercat să pară drept un făcător de minuni. L-a pus pe diavol să-l ducă din Catania la Constantinopol şi înapoi într-o singură zi, ceea ce i-a creat reputaţia de sfânt. Numai că Dumnezeu n-a permis ca acesta să mai facă rău lumii multă vreme. Căci Leon, episcopul de Catania, l-a prins şi l-a aruncat într-un cuptor încins, unde a murit ars.

Sursa: lovendal.net

Misterioasa moarte a lui Joao Filho extraterestrii implicati?

admin — Tue, 10 Aug 2010 00:22:44 +0000

Probabil cel mai mediatizat caz de agresiune a unui obiect zburator neidentificat asupra unui om este oribila moarte a lui Joao Prestes Filho de 44 de ani din Araçariguama, un satuc langa Sao Roque, la 47 kilometri de Sao Paulo. Cazul a fost facut cunoscut pe plan mondial, in septembrie 1971, de ufologul Irineu Silveira, la cel de al doilea simpozion privind viata extraterestra, tinut la Sao Paulo.

S-a spus ca in seara de 4 martie 1946 Joao, in plina sanatate si putere, a fost lovit de o misterioasa raza venita din cer. Simtindu-se rau, a alergat la casa surorii sale, unde numeroase rude si prieteni s-au grabit sa-l ingrijeasca. Desi nu simtea nici un fel de durere, starea sa se deteriora vazand cu ochii. Carnea incepuse sa se desfaca de pe oase, ca si cand ar fi fost fiarta indelung; i-au cazut urechile, buzele, nasul, descompunandu-se astfel literalmente. La cateva ore dupa intalnirea cu raza ucigasa ajunsese un schelet si murea, in timp ce incerca, cu ultimele sale puteri sa explice detaliile pataniei sale.

Recent a devenit cunoscut ca in 1997, doi ufologi brazilieni: Pablo Villarubia Mauso si Claudio Tsuyoshi Suenaga, veniti in Sao Roque pentru investigarea unor pretinse atacuri de chupacabras, au descoperit in ziarul local un anunt de deces, la 91 de ani, al fratelui lui Joao Prestes si l-au intalnit pe Luis Prestes, fiul celui recent decedat. Acesta, desi in 1946 avea doar 9 ani, isi amintea foarte bine cele petrecute atunci. Auzise ca unchiul sau Joao e pe moarte in casa unei rude si a alergat acolo dar, fiind copil, nu i s-a dat voie sa intre. Tatal sau i-a relatat apoi ca Joao i-a spus ca, abia intors acasa de la pescuit, a deschis geamul cand ceva ca o flacara sau o „torta aprinsa” a intrat in camera si l-a aruncat la pamant.

Simtind ca ia foc, s-a invelit intr-o patura si a mers asa pana la locuinta unei rude, aflata la doi kilometri. Avea arsuri de la brau in sus, cu exceptia parului. Luis l-a vazut cand a fost scos din casa, pentru a fi dus cu un camion la cel mai apropiat spital, aflat la Santana do Parnaíba. Cearsafurile in care fusese invelit se innegrisera, probabil din cauza arsurilor. Joao a murit putin inainte de a fi internat in spital, sustinand ca nu a existat nici un vinovat pentru ceea ce sa intamplat, intrucat atacatorul sau „nu a fost din lumea aceasta”.

Luis stia de la tatal sau ca Joao avea arsuri serioase dar nu ca s-ar fi descompus ca in istoriile colportate. Carnea i se innegrise dar nu avea nicio rana. In camera in care s-a petrecut agresiunea nu a mai ars nimic altceva. Joao nu avea nici un dusman interesat sa-i faca rau. Cei doi ufologi au stabilit ulterior ca singurul care sustinuse versiunea cu descompunerea corpului era infirmierul militar Aracy Gomide care il vazuse pe Joao putin inainte de a muri. S-a presupus ca putea fi o radiatie de tipul celei nucleare sau a microundelor, care distruge tesuturile vii dar nu si hainele sau parul.

Ufologii au mai aflat ca in Araçariguama si vecinatatea sa se petrec numeroase fenomene stranii. Oamenii vad in mod constant globuri de foc, pe care le numesc „assombraçoes” (stafii). Au fost vazuti si oameni-lup sau alte fenomene stranii. Unii le pun in legatura cu fostele mine de aur, altii vorbesc de o „fereastra” prin care fenomene neobisnuite, venite cine stie de unde, patrund in lumea noastra. Un alt frate al lui Joao – Emiliano Prestes – tot in 1946, a fost urmarit de o „torta aprinsa” pana la marginea unei rape adanci. Aici a ingenunchiat si s-a rugat. A simtit o caldura puternica, dar n-a fost vatamat, iar focul s-a retras si a disparut. Torta – de trei-patru ori mai mare decat Luna – a fost vazuta de cateva ori si de tatal lui Luis, ca si de alti localnici, cel mai frecvent intre orele 3 si 4 in zori. Caldura ei se simtea de la distanta. De teama, multi au evitat sa mai circule noaptea.

Triburile bastinase vorbeau inca din secolul XVI de o lumina (numita de ei „boitatá”) care-i urmareste si chiar ii ucide. Chiar si in zilele noastre apar astfel de lumini, mai ales in apropierea fostelor mine de aur Morro Velho. Uneori – se spune – apar mai multe, se ciocnesc scaparand scantei. Ufologul Fernando Grossman a gasit numeroase cazuri de acest tip, inclusiv mortale, in statul brazilian Pará din Amazonia, la sfarsitul anilor ’70 si inceputul anilor ’80. Ufologul Antonio Ribera, din Barcelona comenta „Nu cred ca acesti vizitatori au vrut sa-l vateme ori sa-l ucida pe fermier. Pur si simplu nu au stiut ce se va intampla daca se apropie prea mult de fiintele umane”.

DAN D. FARCAS

Sursa: RevistaMagazin.ro

In templul de la Sinca Veche ti se schimba destinul

admin — Sun, 01 Aug 2010 14:47:47 +0000

# Legendele au nevoie de misterul in care s-au nascut pentru a supravietui. Prea multe explicatii parca ucid frumsetea din ele… “Templului dintre lumii, un loc aproape nestiut, pierdut pe la poalele Fagarasului, unde, sapata in piatra, exista o alcatuire misterioasa. Un loc fara nume si fara varsta, despre care se spun povesti fabuloase, incarcate de magie. Se spun multe cuvinte venite din noptile pagane ale istoriei, de care destui se tem inca si care ascund intrebari fara raspuns. Frica de duhuri Daca intri mai adanc in Tara Fagarasului, in jos de Zarnesti, si intrebi de drumul catre “Templui, nimeni nu stie sa-ti raspunda. Chiar si majoritatea localnicilor din Sinca Veche ridica din umeri. Intr-un tarziu, ne lamureste mos Toader, un batran uscativ, asezat la umbra, pe lavita de la poarta: “E sus, langa culme. Pe langa politie, iesiti in camp si, de la cruce, in stangai. Scotoceste intr-un pachet mototolit si pescuieste o tigara stafidita. O aprinde, trage cu sete din ea si intinde mana catre casele din jur: “Ai mai tineri chiar nu stiu de locul asta. Altii, care stiu unde este, nu vor sa spuna. Nu le place sa vorbeasca de el. Li-i teama de duhuri, de nestiut…, mai stiu eu ce sa zic?”. Tace indelung, apoi arunca tigara jumatate fumata in praful drumului. “Duceti-va sa vedeti. Si veniti dupa aia sa va povestesc”. Se ridica anevoie si da sa intre in curte. “Daca vedeti luminile dinauntru, sa stati numai pe un loc”, mormaie in barba, amestecand vorbele cu o tuse haraita. Intrarea in biserica sapata in stanca nu se vede de nicaieri. Trebuie sa ajungi foarte aproape ca sa o zaresti. Drumul pana acolo, pornit din afara localitatii nici nu e, de fapt, un drum. E mai mult o carare ce strabate un palc de padure, catre o coama de munte. Ca si cum doar pasii oamenilor veniti in tacere sa se roage aici ar fi cei care marcheaza locul. Urcusul nu e prea lung, dar e greu si abrupt. Deasupra intrarii se vede un palc de salcami tineri, cu radacinile itite prin crapaturile stancii. Primul pas inauntru e ca un pas spre un alt taram. In piatra fragila au fost sapate cinci incaperi, mai mari de un stat de om, cu doua altare si cu un horn piramidal, ca o turla zvarlita spre cerul liber. Suisul hornului e ciudat de regulat, ca trasat de un mester, rotunjit intr-o spirala aproape perfecta. Pare o turla de biserica prin a carei deschidere se vede cerul. Prin aceasta “cupola” patrund radacinile copacilor. Pare ca natura de afara ar vrea sa simta ce se petrece dincolo de peretii grosi de cativa metri. Vocea tacerii si lumina iintunericului Cel mai straniu lucru este lumina care biruieste intunericul grotei. Acea lumina galben-rosiatica, venita dinlauntrul altarului. De unde lumina, daca pe aici nu trece nimeni, niciodata? De la lumanarile aprinse la pozele icoanelor ieftine, sprijinite in nise de piatra. Nu sunt multe. Doua lumanari, aproape pe sfarsite, inlatura bezna. Deasupra lor, litere ciudate, intr-o limba uitata demult. Si semnul pentagramei pagane, adancit in piatra, de maini necunoscute. La o parte, puse direct pe podeaua de stanca, niste flori de munte albastrii, stranse intr-un manunchi. Atat. Si tacerea absoluta din caverna. O liniste pura si misterioasa. Nicio soapta, niciun alt semn al trecerii cuiva pe aici. Brusc, se aude un sunet tanguit, stins, obosit, subtire, ca o voce de… sarpe. De parca serpii ar avea voce! Vine de nicaieri… De sus, din cupola, prelins prin scobiturile stancii sau de dincolo de perete, de la altarul celalalt, scufundat in bezna. Parca s-a si facut deodata mai frig, in ciuda caniculei de afara. Pielea ni se strange in broboane mici… Flacaruile lumanarilor se indoaie si palpaie, aruncand umbre pe pereti. Parca ar trece cineva pe langa ele. Or fi duhurile lui mos Toader, ma gandesc. Apoi inteleg. E vantul. Afara s-a pornit vantul, tulburand, prin crapaturi nevazute, neclintirea templului de piatra. Ne facem grabiti semnul crucii. Pare ciudat intr-un loc despre care nu stii daca e crestin sau pagan… Iesim din grota, in ultimele raze ale soarelui. Nici pomeneala de vant! Nicio involburare, nicio pala nu misca crengile padurii. Aerul fierbinte al amiezii e la fel de neclintit cum il stiam de la intrare. Sa fi fost totusi altceva? Poate un semn straniu sau suflarea unor fiinte nevazute? Ne inchinam din nou si coboram fara sa stim ce a fost acolo, ce a trecut pe langa noi… Abia din drum privim inapoi, catre coasta ce urca la templu. Vazuta de aici, intrarea arata ciudat, asa cum cade umbra, despartind parca stanca in doua. O grota ciudata, inchisa in piatra unui munte si scufundata sub noiane de istorie. Doua mii de ani transformati in blocuri de stanca, o alcatuire de piatra netrecuta pe nicio harta, invelita in umbra tremuratoare a apusului. Un loc straniu, al misterelor, unde oamenii se tem sa calce si unde semne tainice se impletesc cu realitatea… Doar iin trei zile din an poti sa-ti schimbi ursita Mai tarziu, jos in sat, aveam sa deslusim cate ceva din vorbele lui mos Toader, rostite intre doua rotocoale de fum de tigara. “Aha, ati simtit vantul?”, rade manzeste: “He, he he. Nu-i vant. E semnul trecerii duhului. Pe acolo pe unde trece se implinesc dorintele. Asa zic oamenii. Unii si-au implinit acolo ganduri ascunse. Da, tre’ sa fie bune si curate, altfel nu merge! Acolo, la horn, cand intra razele de luna prin el: daca stai in lumina razelor si te gandesti, se implinesc ursitele. Se mai zice ca, uneori, apare inauntru, in templu, o fata. Ca o umbra, asa, ca o parere. O fata tanara, in alb. Nu zice nimic, sta si tace, se roaga, eu stiu? Daca o vezi pe fata in alb si te rogi ei, poti sa schimbi ursita, ce ti-e scris in Cartea din Ceruri. D-aia ii mai zice si Templul Ursitelor. De trei ori pe an poti sa-ti schimbi ursita, De Santgeorgiu, la Lasata Secului de Pasti si de Schimbarea la Fata”. “Si matale de ce nu ti-ai schimbat ursita, nea Toadere?”, iintreb curioasa. “Ei, si matale acum, de ce aia, matale de ce ailalta… Nu-i lucru usor. Trebe putere si curaj la intuneric. Acu 20-30 de ani, acolo sus, pe dealu’ Plesu, era numa’ tot o serparaie. Nici ciobanii nu stiau toti locul pesterii, si ei treceau cu oile numa la cativa stanjeni de ea. Si din cine ajungea la grota, numa ai cu inima intrau in bezna aia, de la altarele din fund. Umbla vorba ca templu-i plin de comori vechi. Vechi de dinainte de daci. Aur, eu mai stiu ce? Era si unu’, Moldovan, roman, da’ venit din America, care cica ar fi gasit odoare. A scris el si o carte despre manastire, a facut o societate ceva, cu Sincai, ca Sincai aici s-a nascut. Dup-aia s-a dus in America lui. Eu n-am vazut comori. Eu am gasit aschii de sticla”. “Aschii de sticla?”, fac ochii mari. “Ei, asa zicem noi, un fel de cristale ca sticla, asa. Am gasit doua, dar mi le-au furat niste draci de nepoti de-ai sora-mii. A fost un cristal mic, mai intai, si apoi, la vreo luna asa, unul mai mare, cam cat o unghie. Oamenii zic ca prin aschiile astea, daca le tii la tine, vorbesti cu lumea de dincolo, cu ai de-au sapat templu’”. “Cum le-ai gasit, nea Toadere?” “Urcam uneori seara si ma rugam inauntru si asa le-am vazut. Erau pe tavan, langa gaura a’ mare, din altar. Clipoceau in intunericul ala, ca doua stelute. Nu ma duceam io sa caut nimic, da-mi era drag de liniste. Si acu, sa va spui p-a dreapta, asteptam sa vad luminile si fumul. De astea bunu-meu zicea ca ele iti arata trecutu’ si viitoru’ si, daca le vezi o data, capeti tineretea de-o pierdusi. Ete, capatai pa dracu’, ca nu zarii nimic! Eh, vorbe… Ia, mai da-mi si mie o tigara”. Da’ stiu ca le “sudeaza” batranul… “De ce-or fi ridicat manastirea tocmai acolo, matale ce zici?”, iil incit eu. “Dom’le, sa stii ca intrebarea asta mi-am pus-o si eu. Am mai vorbit si cu altii. Chiar si cu dom’ parintele. Nimeni nu stie sa explice. Dom’ne, zic, s-o ascunda, inteleg, da’ putea s-o ascunda in miezu’ padurii sau la poalele dealului, nu tom’na acolo, in munte. Si ai vazut treaba? D-afara nici nu vezi turla, cosul ala de da catre cer. Nu-l vezi decat dinauntru. Cand eram copil mai era inca, inauntru, masa din altar. O ditamai bucata de piatra, cioplita frumos, netezita, se vedea urmele de fier cum o sapasera ai de demult. Era pusa la fix, de cadea pe ea raza de soare chiar in mijloc, da’ numa’ intr-o zi anume din an. Acum a disparut de acolo. Au mai fost niste insi cu masuratori si ziceau ca acolo e centru’, pe o axa cu cerurile, cu dracu’ stie ce lume, cum ziceau ei, ca eu nu stiu! Da’ io o sa-ti spui ce cred. Io zic ca ai de-au sapat-o nu erau din lumea noastra. Aveau niste simturi aparte. Simteau locul, cum il simt aparii care sapa fantani. Asa au ales stanca aia. Stiau lucruri secrete, aveau alti dumnezei, alte legi… Faceau minuni, aveau vieti nestiute… Lucruri pe care noi nu le mai stim sau nu le mai simtim demult…” Atingerea unui alt univers Nimeni nu mai stie cine a sapat, cine s-a rugat ori cine a slujit in biserica de piatra. Cat din povestea de la Sinca Veche e adevar si cat fictiune? Poate nici nu e cazul sa cautam un raspuns. De ramas, atat a ramas: un templu cu doua altare sapate in inima stancilor, poate mai batran decat crestinismul si unde se petrec lucruri stranii. Poate ca e acolo o poarta catre alte lumi, asa cum povesteste mos Toader. Poate sa fie semnul unei divinitati pagane, niste urme miraculoase ori poate un mesaj al vreunui alt univers, cu marginea caruia ne-am intersectat o clipa. Poate astazi ti-am spus doar un basm. Cum, la fel de bine, poate ca te-am ajutat sa afli un adevar vechi de mii de ani… Loc de rugaciune predacic? Controversele despre originea templului sunt numeroase. Este acolo o manastire crestina ascunsa, sau un vechi templu dacic ori poate preistoric? Oamenii il considera crestin si, de altfel, lacasul a fost sfintit acum multi ani de catre Inalt Prea Sfintia Sa Antonie Plamadeala, mitropolitul Ardealului. Mai departe de drumul catre biserica ascunsa se afla un fel de amfiteatru ciudat, imposibil de zarit decat dintr-un singur punct, care arata ca un fel de podium perfect circular,a coperit de iarba si inaltat cu circa doi-trei metri fata de restul zonei. Larg cam de 20 de metri, are inauntru un fel de terase concentrice ca intr-o cetate si care, cu siguranta nu pot fi naturale. La ce folosea amfiteatrul? Era cumva locul unor misterioase ceremonii pagane? Sa fie vorba de ruinele unei asezari dacice? Ce legatura exista intre platoul de iarba si templul straniu al carui nume nu se mai stie? Zei necrestini? Cel mai ciudat lucru din “Biserica cu doua altare” de la sinca este simbolul cioplit in locul cel mai indepartat de intrare, un loc unde lumina de-abia ajunge. Straniul simbol, nemaiintalnit nicaieri in aceasta forma, reprezinta pentagrama marilor magicieni, avand in mijloc semnul “Yin – Yang”, semnul filozofiilor Extremului Orient. Oare ce putea insemna aceasta alaturare de simboluri? Caror zei se inchinau constructorii “Templului Ascuns”? Semne de intrebare: De ce alcatuirea de piatra are doua altare? Au fost aici doua biserici sau una? Oricum, nu exista nicaieri in lume o biserica crestina cu doua altare.
# Cat de vechi este templul? Vechimea sa este estimata intre 250 si 1500 de ani, dar sunt voci care il dateaza la 7000 de ani.
# Cine l-a sapat? Unii spun ca este o manastire crestin-ortodoxa, in timp ce alti cercetatori sustin ca este dacica sau chiar predacica, deoarece la altar se mai pot vedea inscriptii necrestine, intr-o limba necunoscuta.
# De ce turla acestei biserici este sub forma de trunchi de con si de ce se vede doar dinauntru, nu si din afara?
# De ce inauntrul templului nu exista nici un insemn crestin?
# Cum a ajuns pe peretele cel mai indepartat, in locul cel mai intunecat din templu, pentagrama, simbolul Kabbalei si al marilor alchimisti?
# Cine a sapat semnul Yin-Yang, langa locul unde se spune ca apar cel mai des globurile de lumina si silueta fetei in alb?
# Apar aici lumini sferice? Ele sunt fulgere globulare sau aici este unul din acele “noduri energetice” cu incarcatura cosmica?

Sursa: RevistaFelicia.ro

Miracol divin..un bărbat s-a lăsat convins să renunţe la un jaf după ce tânăra casieriţă i-a spus că Domnul are grijă de cei în nevoie

admin — Sun, 01 Aug 2010 12:10:39 +0000

Video:

Marte a fost o planetă locuită acum 4 miliarde de ani

admin — Fri, 30 Jul 2010 16:33:54 +0000

Un cercetător SETI crede că pe planeta roşie s-ar putea găsi fosile ale unor creaturi vechi de patru miliarde de ani.

Cercetătorii au identificat roci despre care spune că ar putea conţine rămăşiţe fosilizate ale vieţii de pe Marte. Descoperirea a fost făcută în zona cunoscută sub numele de Nili Fossae.

Munca cercetătorilor a relevat că această „tranşee” de pe partea întunecată a planetei Marte este foarte asemănătoare cu o regiune din Australia unde au fost identificate primele dovezi ale vieţii pe Pământ, păstrate în formă minerală. Descoperirea a fost publicată în jurnalul ştiinţific Earth and Planetary Science Letters.

Echipa condusă de Adrian Brown, cercetător la Search for Extraterrestrial Intelligence Institute (SETI) crede că procesele hidrotermale care au păstrat în rocă aceste prime semne ale vieţii pe Pământ s-ar fi putut produce şi pe Marte, în Nili Fossae.

Rocile din acea zonă au aproape patru miliarde de ani vechime, ceea ce înseamnă că au rezistat aproximativ trei sferturi din istoria planetei Marte.

Adrian Brown s-a folosit de un instrument numit Crism, de la bordul NASA’s Mars Reconnaissance Orbiter, pentru a investiga rocile cu ajutorul radiaţiei infraroşii. Au folosit aceeaşi tehnică pentru o zonă din Australia numită Pilbara.

„Pilbara este foarte interesantă”, a declarat Brown pentru BBC News. „Face parte dintr-o parte a suprafeţei Pământului care există de 3,5 miliard de ani”.

În miliardele de ani care au trecut de atunci, oamenii de ştiinţă cred că microbii au format nişte structuri specifice în rocile din Pilbara, numite stromatolite, care pot fi studiate şi astăzi.

Studiul pe planeta Marte a arătat că rocile de le Nili Fossae sunt foarte similare cu cele de pe Pământ, mai ales prin prisma mineralelor pe care le conţin.

Sursa: Realitatea.net

Fantoma din taxi. Legenda fetei moarte din Brazda lui Novac

admin — Thu, 29 Jul 2010 19:46:35 +0000

Unii oameni cred în fantome. Alţii, mai puţin. Dar fiecare am auzit, la un moment dat, o poveste cu spirite întoarse din morţi. Printre taximetrişti, de exemplu, e celebra legendaă din Craiova a fetei moarte din Brazda lui Novac.

Sursa:VideoNews.ro
Video:

Sute de peşti morţi pe plajele din Năvodari, Mamaia şi Constanţa

admin — Thu, 29 Jul 2010 08:41:25 +0000

Turiştii care se află pe litoral în această perioadă au avut parte de o surpriză neplăcută. Sute de peşti morţi au apărut pe plajele din Năvodari, Mamaia şi Constanţa, după ce, din cauza căldurii, dar şi a creşterii aportului de apă dulce vărsată în mare din Dunăre, a crescut mortalitatea piscicolă.

“Fenomenul a fost constatat iniţial pe plajele din Năvodari, Mamaia şi Constanţa şi se află în extindere către sudul litoralului. Nu este un fenomen de mare amploare, dar poate provoca disconfortul turiştilor care merg pe plaje”, a declarat Cătălin Anton, responsabilul de comunicare al Administraţiei Bazinale de Apă Dobrogea-Litoral (ABADL), citat de Mediafax.

Reprezentantul ABADL a adăugat că peştii care au ajuns la mal au fost strânşi. “Conducerea instituţiei a luat decizia să se intervină şi pe timpul zilei pentru a strânge peştii manual, iar în cursul nopţii să se lucreze cu utilaje specializate”, a mai afirmat Cătălin Anton.

Potrivit specialiştilor, fenomenul va fi stopat în momentul revenirii salinităţii mării la valorile normale.

Sursa: Antena3.ro

OZN deasupra Vaticanului? Trei paznici au surprins imagini misterioase pe cerul Romei!

admin — Tue, 27 Jul 2010 16:03:34 +0000

Italienii sunt convinsi c-au fost vizitati de extraterestrii. Dovada? Mai multe lumini ciudate deasupra Vaticanului, dar si un camp peste care pare c-a aterizat un obiect urias.

OZN deasupra Vaticanului? Trei paznici au surprins imagini misterioase pe cerul Romei! pe www.crimetime.ro

Trei barbati, paznici la Ambasada Statelor Unite din Roma, au surprins cu telefonul mobil ceea ce ei sustin a fi veritabile OZN-uri. Pe imagini se vad mai multe lumini provocate de obiecte ce par sferice. Imaginile sunt veritabile, mai ales ca ele au aparut si dintr-un alt unghi de la cativa locatari ai zonei.

La cateva zile distanta, pe un camp din zona Romei iarba era “culcata” ca si cum un obiect sferic s-ar fi lasat peste ea. Succesiunea de imagini video aparute pe seama acestui incident a provocat isterie in Italia, tara ce e tot mai obsedata de OZN-uri, mai ales de cand Vaticanul a admis posibilitatea existentei de fiinte extra-terestre.

Video:

Sursa : crimetime.ro